M. Chris. Burcea: Kalimera! Da, ma aflu de o perioadă scurta in Cipru cu intentia de a ma stabili pe insula. Deocamdata sunt in plin proces de integrare, explorez locurile, invat greaca, socializez cu oamenii de aici. E un mediu care-mi prieste, imi place viata mediteraneeana. Am cateva proiecte in minte pe care sper sa le pot realiza aici, dar e prematur sa vorbesc despre ele in aceasta faza.
EBRo: Vangelis, Tangerine Dream, Jean-Michel Jarre. Trei giganți care anul acesta lanseaza materiale noi. „Rosetta” (Decca Records), „Live at the Philharmony Szczecin Poland 2016” (Eastgate Music), respectiv „Electronica 2: The heart of noise” (Columbia Records). La albumul semnat de Tangerine Dream ai avut onoarea si tu sa iscalesti pozele din booklet-ul materialului. Povesteste-ne te rog ce te leaga de cei din acest grup muzical, experienta, trairile.
EBRo: Ambientala, cosmica, cu slipiri si licariri spontane precum sufletul tau, reflecta intocmai personalitatea ta puternica, bataioasa, care renaste si se autodefineste mereu, care nu cedeaza si cauta intotdeauna ceva nou. Aceasta este „Nebula”, primul tau exercitiu muzical, prima ta incercare in sfera productiei muzicale. Dezvolta-ne te rog, spune-ne intentiile si planurile tale de viitor.
M. Chris. Burcea: Esti primul care ma intreaba asta, într-o faza atat de incipienta a devenirii mele artistice. Nebula este o piesa space la care lucrez, am postat pe Facebook un scurt clip cu doua momente din ea, un preview audio. Deocamdata e mai mult o joaca serioasa, un exercitiu, cum bine spui. Intr-o prima etapa e nevoie sa creez un mic studio care sa permita sa ma exprim muzical cat mai bine. Limitarile tehnice sunt destul de mari acum, deci trebuie sa fac cateva investitii pentru a produce muzica asa cum o simt. Am ascultat si promovat muzica electronica si new age de la o varsta precoce. Tot de atunci am reprimat („ajutat” de unele imprejurari) impulsul de a face muzica. Cred ca am atins un fel de masa critica de informatie muzicala, punct de la care nu ma mai pot multumi cu pasivitatea auditiilor. Uneori imi apar in minte idei sonore, compozitii destul de elaborate pe care le percep mai degraba ca pe ceva pre-existent. In acest sens, ca artist nu pot fi decat, cel mult, co-autor. Am ales sa dau curs inspiratiei, dar mai sunt cativa pasi de parcurs pana cand voi putea inregistra un prim album. Important este ca am luat decizia si ca deja lucrez la materializarea ei. Cat timp va lua pana cand voi putea atinge consistenta muzicala si tehnica la care aspir, asta ramane de vazut. Oricum, multumesc pentru aprecieri!
M. Chris. Burcea: Disparitia lui Adrian Enescu ne-a luat pe toti prin surprindere. Avea proiecte in desfasurare și idei pentru noi inregistrari, nimic nu anunta aceasta despartire. L-am ascultat, urmarit si admirat in copilarie pentru muzica electronica si soundtrack-urile pe care le crea. Avea o semnatura distincta, un mod de a compune recognoscibil, indiferent de genul pe care-l aborda. A fost un om providențial pentru anii 70-80, o prezenta necesara intr-o Romanie care se sincroniza greu cu evolutia muzicii. Am apreciat la dansul atat artistul, cat si disponibilitatea pe care o avea fata de cei veniti dupa el: incuraja si oferea din experienta sa in mod consecvent tuturor celor care-l solicitau. Desi unii, mai nou, ii contesta titulatura de „parinte al muzicii electronice romanesti”, cu siguranta Adrian Enescu si-a asumat meritoriu o atitudine activa paternala, a fost un mentor. Chiar daca nu a avut discipoli directi, cu certitudine a contribuit exemplar la formarea unor muzicieni. Cea mai stransa colaborare pe care am avut-o cu dansul a fost la realizarea compilatiei „Noua Romanie - Rebirth of a Nation” (2001), primul album de muzica electronica romaneasca publicat in Vest. Eu eram co-producatorul cooptat de casa de discuri Sonic Images/ Earthtone pentru a oferi expertiza la identificarea si selectia pieselor candidate la publicare. Evident, Adrian Enescu a fost cap de listă. Odata contactul stabilit, am ajuns sa ne apropiem si sa petrecem multe ore discutand despre muzica electronica, de la inceputurile ei pana in prezent, precum si despre scena romaneasca de gen. L-am avut invitat si in emisiunea mea radio – „Calatorii spre Infinit” – de cateva ori. Am avut momente foarte bune, dar si cateva mai conflictuale. I-am oferit ocazia să-și arate temperamentul coleric, însă am depășit clipele de impas. Respectul reciproc pe care ni-l purtam a fost decisiv in armonizarea comunicarii dintre noi. Cred ca si-a indeplinit onorabil misiunea artistica si rolul in istoria muzicii romanesti. Cariera sa a fost o aventura sonora irepetabila, care ne-a inspirat pe toti cei fascinati de sunetele electronice.
EBRo: A trecut un an de la lansarea cartii „Enciclopedia muzicii electronice romanesti”. Esti un om cu un cuvant greu de spus in lumea muzicii electronice autohtone, un om care priveste foarte bine pe ansamblu aceasta scena. Ce inseamna pentru tine personal existenta acestei carti, si ce insemnatate are ea pentru istoria muzicii electronice romanesti?
M. Chris. Burcea: Enciclopedia pe care ai lansat-o este o aparitie editoriala care umple un gol in documentaristica muzicala romaneasca. Pe cat este de necesara si valoroasa initiativa, pe atat de dificila mi se pare munca de compilare a unui volum foarte mare de informatii. Desigur, cartea se bazeaza pe datele oferite chiar de protagoniștii pe care i-ai abordat si, din aceasta perspectiva, ofera o panorama suficient de diversa asupra fenomenului muzical electronic de la noi. Rezultatul arata destul de eterogen si cred ca ar putea fi imbunatatit sub mai multe aspecte, poate intr-o editie adaugita si revizuita. Esential e ca, in sfarsit, avem si o Enciclopedie a Muzicii Electronice Romanesti. Ești primul care a dus pana la capat ideea unei asemenea carti ambitioase, trebuie consemnata contributia ta si te felicit.
EBRo: Iti multumesc pentru timpul acordat si iti urez multa bafta!
http://marius-christian-burcea.blogspot.fr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !